Bullinger a avut dreptate. Au fost patru răstigniți împreună cu Hristos.
citatul de mai jos este domeniul public:
indus în eroare de tradiție și ignoranța Scripturii din partea pictorilor medievali, este credința generală că doar doi au fost răstigniți împreună cu Domnul. Dar Scriptura nu spune așa. Acesta afirmă că au existat doi „hoți” (Gr. lestai = tâlhari, Matt. 27:38. Marcu 15: 27); și că erau doi „răufăcători” (Gr. kakouryoi, Luca 23: 32).
se consemnează, de asemenea, că ambii tâlhari l-au insultat (Mat. 27:44. Marcu 15: 32); în timp ce în Luca 23:39 doar unul dintre răufăcători „l-a criticat”, iar „celălalt l-a mustrat” pentru că a făcut acest lucru (V.40). Dacă ar fi fost doar doi, aceasta este o discrepanță reală; și există un altul, pentru că cei doi răufăcători au fost ” conduși împreună cu el pentru a fi uciși „(Luca 23:32), și când au ajuns la Calvar, „ei” atunci și acolo „l-au răstignit pe el și pe răufăcători, unul la dreapta și celălalt la stânga” (v.33).
dar cealaltă discrepanță este după Matei, că după despărțirea hainelor și după „șezând jos L-au privit acolo”, că „atunci” erau doi tâlhari răstigniți împreună cu el, unul la dreapta și celălalt la stânga” (Mat. 27:38. Marcu 15:27). Cei doi răufăcători fuseseră deja „conduși cu el” și, prin urmare, au fost răstigniți „cu el” și înainte ca cei doi tâlhari să fie aduși.
primii doi (răufăcători) care au fost „conduși cu el” au fost așezați unul pe ambele părți. Când ceilalți doi au fost aduși, mult mai târziu, ei au fost, de asemenea, așezați în mod similar; astfel încât erau doi (unul din fiecare) de fiecare parte și Domnul în mijloc. Prin urmare, răufăcătorii erau mai apropiați și, fiind în interior, puteau vorbi mai bine unii cu alții și unul cu Domnul, așa cum este înregistrat (Luca 23:39-43).
relatarea lui Ioan confirmă acest lucru, pentru că el vorbește numai despre loc și nu despre timp. El vorbește, în general, de
fapt : „unde l-au răstignit, și cu el alții, doi de partea aceasta și de partea cealaltă, și Isus în mijloc” (Ioan 19:8). În Apocalipsa 22: 2 avem aceeași expresie în greacă (enteuthen Kai enteuthen), care este redată cu exactitate „de ambele părți”. Deci, ar trebui să fie redat aici: „și cu el alții, de ambele părți”.
dar Ioan afirmă mai departe (19:32, 33) : „apoi au venit soldații și au frânt picioarele primului și ale celuilalt care a fost răstignit împreună cu el. Dar când au venit (Gr. = după ce au venit) la Isus și au văzut că era deja mort, nu i-au frânat picioarele.”Dacă ar fi fost doar doi (unul de fiecare parte) soldații nu ar fi venit la Domnul, ci ar fi trecut pe lângă el și apoi s-ar fi întors din nou. Dar au venit la el după ce au rupt picioarele primelor două.
există două cuvinte folosite despre „celălalt” și „alții” în Ioan 19:32 și Luca 23:32 (Vezi Ap. 124. 1). În pasajul anterior citim: „ei frânează picioarele primului și ale celuilalt.”Aici grecul este allos, care este celălalt (al doilea) dintre cei doi când sunt mai mulți (vezi Mat. 10:23; 25:16, 17, 20; 27:61; 28:1. Ioan 18:15, 16; 20:2, 4, 8. 17: 10).
în ultimul pasaj (Luca 23:32) cuvântul este heteros = diferit (vezi Ap. 124. 2): „și alții, de asemenea, doi au fost conduși cu el.”Aceștia erau diferiți (*1) de cel cu care erau conduși, nu diferiți unul de celălalt; căci ei erau „în aceeași condamnare” și „drept”, în timp ce el „nu făcuse nimic rău” (vv. 40, 41).
din această dovadă, prin urmare, este clar că au existat patru” alții „răstigniți împreună cu Domnul; și astfel, pe de o parte, nu există „discrepanțe”, așa cum se presupune; în timp ce, pe de altă parte, fiecare cuvânt și fiecare expresie, în greacă, primește (și dă) propria sa exactă va 473 lue și semnificația sa deplină.
pentru a arăta că nu suntem lipsiți de dovezi, chiar și din tradiție, putem afirma că există un „calvar” care trebuie Văzut la Ploubezere lângă Lannion, în Cotes-du-Nord, Bretania, cunoscut sub numele de Les Cinq Croix („cele cinci cruci”). Există o cruce înaltă în centru, cu patru inferioare, două pe ambele părți. Pot exista alte cazuri de care nu am auzit.
„în Biserica Romano-Catolică … placa altarului sau” masa ” singură este consacrată, iar în semn de aceasta sunt tăiate în suprafața sa superioară cinci cruci grecești, una în centru și una în fiecare colț … dar istoria originii și dezvoltării acestei practici nu este pe deplin elaborată” (Encycl. Brit., 11 (Cambridge) ed., vol. I, pp. 762, 763). Această practică poate fi explicată prin subiectul prezentei anexe.