hardware-ul computerului

ce este hardware-ul computerului?

hardware-ul computerului este un termen colectiv folosit pentru a descrie oricare dintre componentele fizice ale unui computer analogic sau digital. Termenul hardware distinge aspectele tangibile ale unui dispozitiv de calcul de software, care constă în instrucțiuni scrise, care pot fi citite de mașină sau programe care spun componentelor fizice ce să facă și când să execute instrucțiunile.

Hardware-ul și software-ul sunt complementare. Un dispozitiv de calcul poate funcționa eficient și poate produce rezultate utile numai atunci când atât hardware-ul, cât și software-ul funcționează împreună în mod corespunzător.

hardware-ul computerului poate fi clasificat ca fiind componente interne sau externe. În general, componentele hardware interne sunt cele necesare pentru buna funcționare a computerului, în timp ce componentele hardware externe sunt atașate la computer pentru a adăuga sau îmbunătăți funcționalitatea.

ce sunt componentele hardware interne ale computerului?

componentele interne procesează sau stochează colectiv instrucțiunile furnizate de program sau de sistemul de operare (OS). Acestea includ următoarele:

• Plăci de bază. Aceasta este o placă de circuit imprimat care deține unitatea centrală de procesare (CPU) și alte componente hardware interne esențiale și funcționează ca hub central prin care trec toate celelalte componente hardware.
• CPU. CPU este creierul computerului care procesează și execută instrucțiuni digitale din diverse programe; viteza ceasului determină performanța și eficiența computerului în procesarea datelor.
• Berbec. RAM-sau RAM dinamic – este stocarea temporară a memoriei care face ca informațiile să fie imediat accesibile programelor; RAM este memorie volatilă, astfel încât datele stocate sunt șterse atunci când computerul se oprește.
• hard disk. Unitățile de hard disk sunt dispozitive de stocare fizice care stochează atât date permanente, cât și temporare în diferite formate, inclusiv programe, sisteme de Operare, fișiere de dispozitiv, fotografii etc.
• unitate SSD (SSD). SSD-urile sunt dispozitive de stocare în stare solidă bazate pe tehnologia de memorie flash NAND; SSD-urile sunt non-volatile, astfel încât pot stoca în siguranță date chiar și atunci când computerul este oprit.
• unitate optică. Unitățile optice se află de obicei într-un compartiment de unitate de pe dispozitiv; acestea permit computerului să citească și să interacționeze cu medii externe nemagnetice, cum ar fi compact disc memorie numai în citire sau discuri video digitale.
• radiator. Aceasta este o piesă pasivă de hardware care atrage căldura departe de componente pentru a regla/reduce temperatura acestora pentru a vă asigura că acestea continuă să funcționeze corect. De obicei, un radiator este instalat direct deasupra procesorului, care produce cea mai mare căldură între componentele interne.
• unitate de procesare grafică. Acest dispozitiv bazat pe cip procesează date grafice și funcționează adesea ca o extensie a procesorului principal.
• placă de interfață de rețea (NIC). Un NIC este o placă de circuit sau un cip care permite computerului să se conecteze la o rețea; cunoscut și sub numele de adaptor de rețea sau adaptor de rețea locală, acceptă de obicei conexiunea la o rețea Ethernet.

alte componente de calcul, cum ar fi porturile USB, sursele de alimentare, tranzistoarele și cipurile, sunt, de asemenea, tipuri de hardware intern.

această diagramă hardware a computerului de mai jos ilustrează cum arată componentele hardware interne tipice ale computerului.

ce sunt componentele hardware externe?

componentele hardware externe, numite și componente periferice, sunt acele elemente care sunt adesea conectate extern la computer pentru a controla funcțiile de intrare sau de ieșire. Aceste dispozitive hardware sunt concepute fie pentru a furniza instrucțiuni software-ului (intrare), fie pentru a face rezultate din execuția acestuia (ieșire).

componentele hardware comune de intrare includ următoarele:

• șoarece. Un mouse este un dispozitiv de indicare portabil care mișcă un cursor în jurul ecranului unui computer și permite interacțiunea cu obiectele de pe ecran. Poate fi cu fir sau fără fir.
• tastatură. O tastatură este un dispozitiv de intrare cu un set de taste QWERTY standard care permite utilizatorilor să introducă text, numere sau caractere speciale.
• microfon. Un microfon este un dispozitiv care traduce undele sonore în semnale electrice și acceptă comunicații audio bazate pe computer.
• aparat foto. O cameră captează imagini vizuale și le transmite către computer sau printr-un computer către un dispozitiv de rețea.
• Touchpad. Un touchpad este un dispozitiv de intrare, extern sau încorporat într-un laptop, utilizat pentru a controla indicatorul de pe un ecran de afișare. Este de obicei o alternativă la un mouse extern.
• unitate flash USB. O unitate flash USB este un dispozitiv de stocare extern, detașabil, care utilizează memorie flash și interfețe cu un computer printr-un port USB.
• card de memorie. Un card de memorie este un tip de suport de stocare extern portabil, cum ar fi un card CompactFlash, utilizat pentru stocarea fișierelor media sau a fișierelor de date.

alte componente hardware de intrare includ joystick-uri, stilouri și scanere.

Exemple de componente hardware de ieșire includ următoarele:

• Monitor. Un monitor este un dispozitiv de ieșire similar cu un ecran TV care afișează informații, documente sau imagini generate de dispozitivul de calcul.
• imprimantă. Imprimantele redau datele electronice de pe un computer în materiale tipărite.
• vorbitor. Un difuzor este un dispozitiv de ieșire audio extern care se conectează la un computer pentru a genera o ieșire de sunet.
• căști, căști, căști. Similar cu difuzoarele, aceste dispozitive oferă ieșire audio care este audibilă numai unui singur ascultător.

Hardware vs. software

Hardware se referă la componentele tangibile ale computerului sau la sistemele de livrare care stochează și execută instrucțiunile scrise furnizate de software. Software-ul este partea intangibilă a dispozitivului care permite utilizatorului să interacționeze cu hardware-ul și să-l comande să îndeplinească sarcini specifice. Software-ul de calculator include următoarele:

• sisteme de operare și utilitare conexe;
• programe care controlează anumite funcții ale computerului; și
• aplicații care efectuează de obicei operații pe datele furnizate de utilizator.

pe dispozitivele mobile și laptopurile, tastaturile virtuale sunt, de asemenea, considerate software, deoarece nu sunt fizice.

deoarece software-ul și hardware-ul depind unul de celălalt pentru a permite unui computer să producă rezultate utile, software-ul trebuie să fie proiectat să funcționeze corect cu hardware-ul.

prezența software-ului rău intenționat sau a malware-ului, cum ar fi viruși, cai troieni, spyware și viermi, poate avea un efect imens asupra programelor de calculator și a sistemului de operare al unui sistem. Hardware-ul nu este afectat de malware, totuși.

cu toate acestea, malware-ul poate afecta sistemul în alte moduri. De exemplu, poate consuma o mare parte din memoria computerului sau chiar se poate replica pentru a umple hard disk-ul dispozitivului. Acest lucru încetinește computerul și poate împiedica, de asemenea, rularea programelor legitime. Malware-ul poate împiedica, de asemenea, utilizatorii să acceseze fișierele din stocarea hardware a computerului.

ce este virtualizarea hardware?

virtualizarea Hardware este abstractizarea resurselor fizice de calcul din software-ul care utilizează aceste resurse. Pur și simplu, atunci când software-ul este utilizat pentru a crea versiuni virtuale de hardware în loc să utilizeze componente hardware fizice și tangibile pentru o anumită funcție de calcul, este cunoscut sub numele de virtualizare hardware.

uneori denumită virtualizare platformă sau server, virtualizarea hardware este executată pe o anumită platformă hardware de către software-ul gazdă. Este nevoie de un manager de mașină virtuală numit hipervizor care creează versiuni virtuale ale hardware-ului intern. Acest lucru permite ca resursele hardware ale unei mașini fizice să fie partajate între sisteme de operare și aplicații și să fie utilizate mai eficient.

în cloud computing, virtualizarea hardware este adesea asociată cu infrastructura ca serviciu (IaaS), un model de livrare care oferă resurse hardware prin internet de mare viteză. Un furnizor de servicii cloud (CSP), cum ar fi Amazon Web Services sau Microsoft Azure, găzduiește toate componentele hardware care sunt prezente în mod tradițional într-un centru de date local, inclusiv servere, stocare și hardware de rețea, precum și software-ul care face posibilă virtualizarea.

acest lucru face ca IaaS și CSP să fie diferite de furnizorul hardware as a service (HaaS) care găzduiește numai hardware, dar nu și software. De obicei, un furnizor IaaS furnizează, de asemenea, o serie de servicii pentru a însoți componentele infrastructurii, cum ar fi următoarele:

• facturare
• monitorizare
• acces jurnal
• securitate
• echilibrarea sarcinii
• clustering

unele CSP-uri oferă, de asemenea, servicii de rezistență la stocare, cum ar fi backup automat, replicare și recuperare în caz de dezastru .

ce este hardware-ul ca serviciu?

deși este obișnuit ca persoanele fizice sau juridice să achiziționeze hardware pentru computer și apoi să îl înlocuiască sau să îl actualizeze periodic, aceștia pot închiria hardware fizic și virtual de la un furnizor de servicii. Furnizorul devine apoi responsabil pentru menținerea hardware-ului actualizat, inclusiv diferitele sale componente fizice și software-ul care rulează pe acesta.

acesta este cunoscut sub numele de modelul HaaS.

cel mai mare avantaj al HaaS este că reduce costurile achizițiilor și întreținerii hardware, permițând organizațiilor să treacă de la un buget de cheltuieli de capital la un buget de cheltuieli operaționale în general mai puțin costisitor. De asemenea, deoarece majoritatea ofertelor HaaS se bazează pe un model pay-as-you-go, facilitează controlul costurilor pentru organizații, având în același timp acces la hardware-ul de care au nevoie pentru continuitatea operațională și de afaceri.

în HaaS, componentele fizice care aparțin unui furnizor de servicii gestionate (MSP) sunt instalate pe site-ul unui client. Un acord la nivel de serviciu (SLA) definește responsabilitățile ambelor părți.

Clientul poate plăti fie o taxă lunară pentru utilizarea hardware-ului MSP, fie utilizarea acestuia poate fi încorporată în structura de taxe a MSP pentru instalarea, monitorizarea și întreținerea hardware-ului. Oricum, dacă hardware-ul se descompune sau devine învechit, MSP este responsabil pentru repararea sau înlocuirea acestuia.

în funcție de termenii SLA, dezafectarea hardware-ului poate include ștergerea datelor proprietare, distrugerea fizică a hard disk-urilor și certificarea faptului că echipamentele vechi au fost reciclate legal.